vineri, 6 aprilie 2012

Despre inscrierea la Colegiul Goethe

Intrucat se pare ca nu sunt destul de bun pentru HotNews, atunci cand am o parere a mea si vreau sa o public intr-un scandal care ma afecteaza direct, adica inscrierea de anul acesta a elevilor la Colegiul Goethe, nu-mi ramane decat sa fac uz de blog si sa-mi vars naduful.

Dezbaterea, purtata cu patima in ultimele zile de cititorii HotNews, cu privire la inscrierea de anul acesta a copiilor la Colegiul German Goethe din Bucuresti ma obliga la o luare de pozitie, in special in calitate de parinte al unui copil deja inscris. Nu mai vorbesc ca ar trebui sa enerveze pe orice cititor cu un spirit critic inca treaz. Ma deranjeaza, si o recunosc deschis, modul caricatural in care tema este ventilata in spatiul public, asemeni unui scenariu usurel de telenovela. Adica, se porneste de la o stare de fapt: anul acesa s-au declarat in jur de 300 de familii de "nemti", fata de cateva duzini in anii anteriori, admiterea nu s-a mai facut pe baza de examen, ci de apartenenta la minoritatea germana, in primul ciclu de inscrieri, apoi locuri libere pentru "alti" inscrisi n-au prea ramas. Se continua cu asteptarile neconforme ale unora gen Mihai Calin, care si-a "pregatit" copilul patru ani pentru examenul de admitere la Goethe, deci considera ca fiul sau merita peste orice considerente sa fie inscris la respectiva scoala, chiar inaintea altora, ca doar s-a pregatit, nu? Si ce urmeaza? Facem pac la razboiu, pe motiv ca nu ne-a mers si aruncam in stanga si in dreapta cu acuzatii, mai ales inspre "ceilalti", ca doar n-o sa ramanem doar noi cu capra moarta in ograda, sa-i moara si vecinului "descurcaret" capra.

Pe blogul meu pot scrie mai liber la gura, decat as fi facut-o pe HotNews, dar, cred ca ma intelegeti, nici efortul de obiectivare nu e prea mare. Cum nu ma privesc alte "scenarii", cu vize de flotant, domicilii-fantoma, divorturi contra-cronometru etc etc etc, permiteti-mi sa nu am o parere, decat pentru ce se intampla la Goethe.

Prefer ca o asemenea ocazie de dezbatere sa fie valorificata atat de catre parinti, cat si de catre decidenti, in folosul sistemului educational romanesc. Si poate sa contribuie cu o idee la indreptarea unor stari de fapt inca reconciliabile.

Intrucat nu avem stiinta ca situatia de la Colegiul German Goethe s-ar reproduce in celelalte scoli de limba germana din tara, am putea-o trata ca pe un episod tranzitoriu, pe care l-am putea ignora cu multa usurinta, facandu-ne astfel vietile mai usoare. Nu e cazul sa ignor situatia de la Colegiul Goethe, intai, pentru ca ma afecteaza direct, apoi, pentru ca dimensiunea mediatica pe care a capatat-o acest episod tranzitoriu depaseste anvergura justa ale unei dezbateri oneste despre egalitatea de sanse, drepturile minoritatilor, aspiratia la un start bun in viata a copiilor nostri. Ma uimeste si lipsa de pregatire a celor responsabili pentru o situatie precum aceasta. Chiar nu s-a gandit nimeni la ce va urma?

Unele precizari trebuie facute de la inceput, pentru a evita ambiguitatile: vorbesc de aproximativ 34 de ani limba germana, din aproape 37 cat am acum. Sunt sibian si am ajuns scoala germana din intamplare. Nu am etnici germani sau vorbitori de limba germana in familia din care provin, filiatia germana a fiicei mele vine pe linie materna. Cunoasterea limbii germane a fost pentru mine o resursa care mi-a dat adeseori acel avantaj competitiv necesar ocuparii locurilor de munca la care am aspirat. Vreau ca fiica mea sa posede si ea cunostinte de limba germana avansate, la fel ca mine. Ele pot fi dobandite doar prin expunere intensa la limba, cultura si civilizatia germana, deci in scoala germana.

Inteleg din discutiile, nu putine, purtate asupra Legii care guverneaza de anul acesta invatamantul romanesc, doua aspecte interesante: primul se refera la bugetul de educatie, pe care fiecare elev il poarta cu el prin scoala, al doilea la eliminarea oricarei forme de examinare sau testare a cunostintelor la inscrierea in Clasa O sau Clasa I.

Un copil inzestrat cu un buget de educatie devine, pentru scoala care l-a primit, o resursa pretioasa. Orice scoala din Romania ar trebui, in conditii normale, de competitie, sa faca tot posibilul sa atraga cat mai multi scolari, apoi sa-si pastreze un efectiv cat mai ridicat de elevi. Legea Invatamantului nu permite insa o abordare liberala a problematicii inscrierilor, acordand scolilor de circumscriptie sansa de a fi prima si ultima optiune pentru parinti. In felul acesta, fereastra de inscriere la scoala dorita e deschisa doar pentru o saptamana si doar in conditii foarte restrictive, mai mult, nu permite nicio selectie a elevilor in baza unor insusiri native sau cunostintelor dobandite in prealabil, in gradinita sau prin meditatii.

In cazul oricarei scoli de prestigiu sau cu o oferta educationala speciala, procedura de inscriere contine toate ingredientele unui conflict de cea mai mare frumusete. Si lasa loc unor manifestari perverse, asa cum am luat la cunostinta din relatarile, numeroase, publicate in presa ultimelor zile. Cum sa fac eu, ca parinte, sa evit orice risc, sa capat garantia inscrierii copilului meu la scoala mult-dorita? Ce are scoala de facut, daca a fost redusa la statutul de receptor pasiv al cererilor de inscriere?

Sansa de a-si inscrie copiii la Colegiul German Goethe, atat in cazul domnului Calin, cat si al doamnei Ghitac din pacate, nu a existat niciodata, in forma actuala de organizare a admiterii. As avea rugamintea ca domniile lor sa nici nu invoce diverse criterii de "merit", precum frecventarea timp de patru ani a unei gradinite in limba germana. Nu e un criteriu valid, nu le da niciun drept, in fata altor copii, eu nu mi-as permite niciodata sa tematizez o dezbatere in felul acesta. As putea intoarce argumentatia usor in favoarea mea, mentionand ca in acelasi oras, Bucuresti, anual termina gradinitele cu predare in limba germana aproximativ 300 de copii, deci, e evident ca minim alti 300 cunosc limba la fel de bine si merita la fel de mult sa mearga la Colegiul Goethe. Poate dintre ei vreo 270 chiar sunt de etnie germana, cine stie? Dupa cum am aflat, in prima serie s-au inscris in jur de 270 de copii, ramanand pentru cea de-a doua etapa doar 4 locuri libere, la Clasa 1. Trebuie sa recunoastem ca nimeni nu s-a gandit la o situatie in care sortii joaca in defavoarea unor oameni onesti si bine intentionati, care si-au pregatit timp de 4 copilul pentru admiterea la scoala mult-dorita, prin examen, asa cum s-a facut in ultimii 20 de ani. E un esec pe care decidentii nostri l-au ignorat, deliberat sau nu. In limba romana, genul acesta de situatie se numeste inadecvare la realitate si nu cred sa aiba pre multe remedii.

Principiile pe care am ales sa le respect ma impiedica sa aprob sau sa fac uz de orice forma de fals, in scopul atingerii unor scopuri de natura personala. Dar, nimic nu ma impiedica sa judec faptele, dupa puterea mintii mele si in virtutea experientelor pe care le-am facut in cei aproape 37 de ani de viata. Nu cred in teoria domnului Mihai Calin, ca 75 % dintre parinti au mintit la inscriere, dar falsul si uzul de fals sunt, in fata maretiei misiunii de parinte, doua concepte absolut lipsite de valoare, atunci cand orice alt criteriu, rational si omeneste acceptabil iese din discutie. Sa dai o declaratie pe proprie raspundere, care te absolva de destinul familiilor Calin si Ghitac, intr-o societate a iresponsabilitatii, este cel mai mic pacat pe care l-ar putea comite un parinte. Repet, alta sansa de inscriere a copiilor la Colegiul Goethe, decat apartenenta la etnia germana nu a existat in mod real anul acesta.

Nu reiau scenariul binecunoscut, dar undeva a avut loc un eveniment care a schimbat ordinea fireasca a lucrurilor, o singularitate spatio-temporala, care a anulat toate regulile aplicabile anterior si a introdus noi reguli, in timpul jocului. As vrea sa va spun de ce scoala nu se poate pronunta, mai mult, de ce scoala are mainile legate aici si de ce e necinstit sa acuzam autoritatile scolare de complicitate la fals. Prin natura ei, o declaratie pe proprie raspundere se da si are efecte in fata unor autoritati competente sa verifice aceasta declaratie. Autoritatile cu pricina nu pot fi decat notarul, investigatorul penal si, in ultima instanta, judecatorul. Niciun alt om din tara asta nu poate verifica autenticitatea unei declaratii pe proprie raspundere, fara a se face imediat culpabil de abuz in serviciu contra intereselor persoanei. As vrea sa va spun si de ce Colegiul Goethe este obligat sa primeasca acei copii, ai caror parinti se declara descendenti ai unor etnici germani: asa o cere legea, asa o spune Constitutia, asa ne-am angajat fix pe 1 decembrie 1918, prin Actul Unirii de la Alba Iulia.

Ceea ce solicita domnul Calin din partea scolii nu e nimic altceva, decat comiterea unui abuz. Cu asta eu nu pot fi de acord. Aflati in fata unei situatii de o gravitate absoluta, cum a fost posibilitatea sau lipsa posibilitatii de a-si inscrie copilul la scoala germana, poate ca unii parinti au optat pentru varianta formularii adevarurilor in propriul interes. Un asemenea comportament e dezonorant si ar merita sanctionat, dar in niciun caz nu trebuie sa ajungem la revendicari de genul celor formulate de unii forumisti, care cer anularea tuturor inscrierilor si introducerea unui examen de admitere, adica rescrierea regulilor, din nou. Oare asta sa fie solutia? Nu cred! De ce sa-mi supun copilul unei traume cu efect intarziat, dupa ce i-am spus ca nu trebuie sa sustina examen de admitere, acum sa-l tarai in fata comisiei? Nu, multumesc, mi-a ajuns experienta cu evaluarea psiho-somatica, unde m-am trezit respins din fata usii, pentru ca se modificasera regulile cu doua zile inainte.

Eu inteleg mai degraba sa cautam cale in care nu exista invinsi si invingatori, o solutie din care sa putem iesi cu totii cu fruntea sus, atat norocosii, cat si ghinionistii, atat parintii, cat si autoritatile. Am putea intoarce foarte bine situatia in favoarea noastra, a tuturor celor care vor binele acestor copii, respectandu-ne noua demintatea de parinti si responsabililor demnitatea de functionar public si de dascal.

Deschiderea totala a scolii, inca de anul acesta, pentru toti cei care vor sa se inscrie, este solutia pe care eu o propun. In anii care vin, cred ca e oportuna o corelare a ofertei de scolarizare cu numarul de prescolari din gradinitele de limba germana, cu un +/- de 10 % pentru situatii neprevazute. Pe termen lung masura e benefica, pentru ca evita scandalul si revansa, iar pe termen scurt, o asemenea solutie va fi extrem de banoasa pentru scoala. Cu banii dobanditi, s-ar putea inchiria clase la scoala din vecinatate (am vazut ca exista o scoala la nici 50 de metri distanta de curtea Colegiului Goethe), mai mult, pana se termina vacanta se pot face amenajari corespunzatoare pentru contingentul suplimentar de elevi, s-ar putea angaja un numar corespunzator de cadre didactice.

Ce am obtine printr-o trasatura de condei? S-ar spala reputatia scolii si a elevilor, autoritatile ar scapa de acuzatia de participare la frauda si incompetenta, acuzatorii si-ar pastra constiinta curata, in Postul Pastelui. Eu m-as multumi si cu atat.

4 comentarii:

Anonim spunea...

nici

Anonim spunea...

Suna foarte bine, insa nu prea se gasesc cadre didactice care sa vina pe asemenea salarii.

Anonim spunea...

Învățătoarele aproape toate sunt necalificate iar dintre profesori numai câțiva știu puțină limba germană, restul nici la disciplina lor nu sunt prea buni -sunt absolvenți de private , nu au putut face o facultate la stat acum când aproape toți angajații de la femeie de servici,portar, vânzător etc sunt studenți sau absolvenți de vreo facultate . Citiți pe net ce note au la examene
de absolvire clasa a 8-a cu 4, 5 la Matematica, 6, Română, 6 la Germană după opt ani de germană în timp ce au numai 10 la toate materiile

Anonim spunea...

nu esti decat un frustrat si esti prost informat tovarase